Fructele putrede te-mbată.
Pomi și tufe-n soare sună,
Muște negre cântă-n brună
Rariștea pădurii, roată.

În albastru-adânc de baltă
Foc de bălării se-arată.
Din flori galbene deodată
Strigăt de iubire saltă.

Fluturi îndelung se-aleargă;
În zăduf pe rogojină
Umbra-n cimbru mi se-nclină.
Mierle de extaz se-ncarcă.

Sâni de nori în cer se-mplântă
Și, frunziș purtând pe frunte,
Un schelet sub pini se-ascunde
Și rânjind la scripca-i cântă.



Traducere Mihail NemeÈ™