Azi e-o zi mirabilă,
Tu ești remarcabilă
Și nici nu-ți stă rău
În mătase, zău!

Rochia de tul
N-aÈ™ putea destul
Să ți-o preamăresc,
Când te întâlnesc.

Pasu-ți când se lasă,
Spuma-i voluptuoasă
Se prefiră-n sute
Falduri și volute.

Mersu-ți când grăbește,
Pânza vălurește,
Diafană-n cale
Frumuseții tale.

Când te-așezi, se-adună
Nouri albi să-ți pună
În poale ofrandă,
Încrețind galantă.

Când te-nalți, coboară,
Trupul ți-l măsoară,
ÃŽn suple cascade
Vaporoasă cade.

Ci visai c-odată,
De pe scrin lăsată,
Rochia-ți măreață
Căpătase viață!

Se plimba pe-alei
Ca de capul ei,
Deși mai păstra
Formele-ți în ea.

Cum mai alergam!
După ea strigam
Pe străzile pline
De haine străine:

Fracuri, redingote,
Crinoline, fote,
Cele mai ciudate
Și împestrițate.

Cum stăteau mereu
Toate-n drumul meu,
ÃŽn zadar luptam
Că n-o mai prindeam.

Dar azi văd sedus
Că ți s-a supus
Fără escapade...
Și ce bine-ți șade!