poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-04-03 | |
În oraşu-n care turnuri stau de veghe lângă porţi
Străjuit de ziduri groase cum ţărmu’-nalt o mare De se sparge-n ceasuri timpul şi în clopote la morţi, Si se strâng de pe margini rotund în piaţa mare. Trec pe strada cetăţii unde turnuri se înclină Călători grăbiţi prin vreme,voiajori fără statut Toate deopotrivă în prusacă disciplină Să îţi faci un drum prin umbre fără să fi abătut. Stai cu gândurile treze străbătând piaţa Huet O incintă fortificată în oraşul de sus Unde un menestrel cântă pătimaş un menuet Cu tot farmecul baroc ce în istorie s-a dus. Varsă lacrimi o domniţă de la geamuri de palat, Târgoveţii o salută printr-un gest dictat de sorţi Şi ea le răspunde simplu, scap’-un semn mai voalat În oraşu-n care turnuri stau de veghe lângă porţi. Seara-i o întreagă taină pe un pod de clevetiri Unde totul se dezbate mai în şoaptă după rang, Tot ce afli arde iute, nici n-ai cum să mai respiri Noaptea vine-ntunecată de pe-al trecerilor gang. Lumea e pestriă-n fapte ca si-n gândurile noi, Turnul sfatului priveşte c-un ochi de-nfrigurare Cum se nasc fapte semeţe şi dispar din burg apoi Străjuit de ziduri groase cum ţărmu'-nalt o mare. De pe laturi largi, sărace unde stau cei din plebe Pe pasajele cu scări urcă greu până-n cetate E trist peisajul optic, nimeni n-o să-i întrebe Cum se zbat şi cum trăiesc în atâta nedreptate. Ştiu că viaţa este dură într-un ev mediu anost Ce-şi cară veacul ca apa în găleţi fără de torţi Şi trăiec de azi pe mâine fără niciu adăpost, De se sparge-n ceasuri timpul şi în clopote la morţi. De la Catedrala gotică-n jos la Ursuline Între ziduri strânge cercul pe cei mari şi prea bogaţi Se duce pe pustie în ambiţii masculine Cu averea drept dovadă de putere subjugaţi. Rămâne cum a mai fost în veacurile din urmă La aristocraţi puterea dă dreptul de-ngâmfare, Ca să păstoreşti bine e nevoie de o turmă Şi se strâng de pe margini rotund în piaţa mare. Rupţi de pofte, de intrigi şi alte porniri hulpave Mulţi voit-au să se-nfrupte din al burgului prinos, N-au îndrăznit s-o facă cei cu forţele firave Deşi ameninţau sălbatic c-un aer duşmănos. De pe acoperişuri cu ochii mari de pisică Orice mişcare o văd de-i lună nouă ori plină, Dregătorii la taclale servind des una mică Trec pe strada Cetăţii unde turnuri se înclină. Pe a timpului risipă mulţi s-au pierdut cu firea, Dar străjeri la posturi n-au lăsat timp de izbândă, N-au avut o clipă moartă,să le scape privirea Au stat pe metereze niciun somn să nu-i cuprindă. Astfel burgul pregătit n-a fost cucerit vreodată Şi-ntre zidurile sale a-nflorit şi ţinut scut Bir să nu dea nimănui şi-n uitare să nu cadă, Călători grăbiti prin vreme,voiajori fără statut. Ucenici, calfe, meşterii breslelor de ev mediu Au dus faima meseriei din răsărit la apus, Tot ei au ferit burgul de pericol şi asediu Chiar şi turcii l-au ocoilt, fără să fie supus, Prins-a înflori şi mintea-n şcoli de-nvăţătură În domenii înalte cu-nţelegere deplină, Să nu rămână-n urmă de-a istoriei trăsură Toate cer deopotrivă o prusacă disciplină. Dar unde fost-au românii, întrebi fără măsură, Ori au stat muncind prin preajmă ca oieri şi ca iobagi? Cu Cibinul făceau schimb de invidie şi ură Aducând cu prisosinţă o istorie-n desagi. Şi cum totul se amână doar până la o vreme, Se priveşte înainte pentru ce-i de străbătut, Nimic nu te opreşte din visurile supreme, Să îţi faci un drum prin umbre fără să fi abătut. Să îţi faci un drum prin umbre fără să fi abătut Toate deopotrivă în prusacă disciplină, Călători grăbiţi prin vreme, voiajori fără statut Trec pe strada Cetăţii unde turnuri se înclină. Şi se strâng de pe margini mai rotund în piaţa mare, De se sparge-n ceasuri timpul şi în clopote la morţi, Străjuit de ziduri groase cum ţărmu’-nalt o mare În orasu-n care turnuri stau de veghe lângă porţi. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate