bucură-te când căldura soarelui te copleșește cu sărutări
și lacrima norului te strânge la piept cu drag

cerul meu e negru. de supărare. sau poate de furie
și nici măcar nori nu sunt. e o stare, o angoasă, o așteptare
o uitată apocalipsă. o chemare.

cuvintele se uită jur-împrejur neliniștite
noaptea minții și-a plantat filtre și nimeni nu trece fără certificat
două lucruri se verifică: pașaportul și limba. coloana a fost decretată inviolabilă

din preaplinul vorbirii, mă înalț cu toate cuvintele
strânse în versuri... nefrecventabile
dar numai așa devin nor pe cerul meu întunecat. și plâng...

norii au fost identificați ca dușmani.
comanda la mine! a zis...
foc!