poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-19 | | E noapte și-i rece, afară e umed și totu-i pierdut ; singurătatea începe să doară căci oameni în jur n-am văzut. Încep să mă-ntreb dacă oare s-au dus ale vieții clipiri. Ce viață, ce gânduri, splendoare primeam peste tot cu priviri. Ce ceață ! Nu-i nimeni prin preajmă și cred că încet îmi pierd calmul Iar locul e gol, plin de spaimă. Aici pân' și eu îmi pierd charmul. Dar unde mă aflu, de ce ? N-am terminat de trăit încă-n lume. Aștept în răcoare s-aud tot ce zice liniștea oarbă ce-mi provoacă spume. E-o stare de frică și teamă de-orice lucru ce-l simt sau chiar de-l gândesc ; m-așez 'grămădit pe jos să îmi plece măcar o secundă ochii ce pândesc. N-am liniște, n-am pace, n-am aer, n-am nici putere să strig și nici cui, că de-ar întinde o mână, eu ager m-aș prinde de mâna oricui. Acesta e iadul sau poate doar purgatoriul în care nu cred. Poate aici îmi mai pierd din păcate. Miroase a vină, a groază și-a putred. Ah, viață nebună ce-am trăit acolo pe când eram zeul suprem, nu m-am așteptat o secundă ca eu să ajung la extrem !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate