poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-02 | |
Motto :
”Nenorocitule, tu crezi că poți să-mi smulgi din umăr brațul drept? E mama mea care m-a condamnat la moarte!” Încet își întinge degetele de fildeș Bătrînul schivnic, în floarea de colț... Din ea se înalță albastru fum de tămîie Și cade o ploaie cernită prin bolți. Nu, nu sunt eu, dar cine cîntă Cu glasul zdrobit peste zodia de-argint? Cu glas ventriloc, cu voce de sfîntă, Cu-n pic de mercur peste măsura de-absint? Dar cine-ar spune oare-nfiorat Că nu las eu tot ce-i mai bun în mine? Se va prelinge neutrinul curentat Către mai bune continente, ori caline. Și de va fi să-not sincron, Cu pulberea neliniștii aură, Și fuga iepurelui e doar oximoron, Căci sîngele din rana lui se scurge-n gură. Și iar mereu, mereu îndeamnă Căci nici măcar nu curge pașnic Ca totul tot să fie luat în seamă Și într-un fel să sune strașnic. Așa e, doar v-am păcălit Nu, nu-s poet, sunt cel mai mare, Sunt cel mai mare exhibiționist!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate