amprenta nemuririi mele în tâmpla găurii negre am lăsat-o
semn heraldic și cerber eteric
traversările pe corozive euri a morților
până la șlefuirea perfectă a tălpilor cu răsărituri
m-au costat câteva metastaze de timp arareori nituit cu miracole

portul pleoapei grunjoase uneori doare
steaua spartă își caută inima pe sub zalele cărnii schimbătoare

camera mi se aprinde de sunete
am închis mările pline de epavele iubirilor ratate
am răzuit atingerile cancerigene din palme
plutirea orelor în jurul pupilelor mele
anesteziază spaimele
și dă fiabilitate lumii cocon de aur
întrețesut cu vise

oglinda vieții
strălucește din flăcările sângelui măsurabile
pe toate fusele orare ale iertării trebuie să mă nasc iarăși
poate chiar fără mâini pentru flotabilitatea sferică
nimicul să nu mai aibă aderență
la niciun chip

înainte de-a-și surpa malurile în sine
materia își despletește în epidermă erorile pragmatice

vânat de-o gaură neagră poți deschide portal tainic în mine
iubite
înfășurate în ispite incendiare brațele își resorb
fântânile
stelele din ventricul dale indestructibile într-un spațiu fără culoare
își ajustează timpul pentru
pulsul uranic

captiv între buzele noastre dumnezeu își resetează programul