viața e un registru grav
contabilizează înregistrează semnează
pentru tot ce faci uneori te amendează pentru excese
te închide în celula cea mai strâmtă umedă și întunecată
de unde nici gândurile nu mai pot străpunge cu iluzii ascuțite
este tot ce înseamnă nevoie personală
doctor profesor avocat măcelar florar popă artist
dicționar și cel puțin o limbă străină în care te refugiezi
ori de câte ori ți se impută dreptul să trăiești pe limba ta
trăiești fără nicio vorbă pe zi
doar subconștientul se destăinuiește unui imaginar pe care
îl auzi săpând în tâmple un tunel de libertate
simți cum vieții i se dărâmă zidurile și trebuie
să o iei de la capăt de parcă într-una singură ai trăi de fapt mai multe
concepi propriul jurnal al fericirii
de-a încolți toate formele de neadevăr
cine să-ți reproșeze că iubești și de ce
că ai trecut granițele fricii și mentalităților
blocate în pinul vremurilor curente
o dată îți bate obrazul și te umilește
altădată te bate pe umăr și te încurajează
tot nepregătit ești ca și când te prinde iarna pe drum
fără sare nisip cauciucuri invernale și lanțuri
tot suspectat de indiferență și nedumnezeu