de foarte departe înțelegând felul de a fi al cristalelor
viața trebuia să meargă mai departe
pe mâine răspundeau judecătorii cu teamă
adormisem și somnul meu îi făcea să redevină
la starea lor de dinainte de a mă preface a le da dreptate
foarte mulți nici nu mai înțelegeau
cine și despre ce se vorbește printre frunze de arin
lumina înserării devenise trup al cosmogoniei de leagăn
îl îmbălsămasem cu alte chipuri de scandinavi
dinadins victorioși asupra sinelui dacă
sângele prelingându-se din corăbii înghețate devine
altă lege a matematicii fluide
victorie nestinsă a clipei după fiorduri intrânde și ieșinde
din mine însumi ca dintr-o corabie a lui noe
azi mi s-a părut a fi așa & mâine mi se va părea la fel
șoferi saltimbanci își vor uni sufletele crepusculare
eu însă nu voi permite crepusculului să se atingă
de steaua cu clonț de rubin din care alte stele mușcară
zeii la zenit își mută turma seninul celest & angelic
mișcă planeții bunului eminescu & nu turma de demoni
cum cred unii& alții despre daimon
însă lungă e povestea prințului palid
pe fața netedului pământ
dureros de sfâșietor
înțelesul nemuritor