fereastră-n mine, ochilor tăi du-mă
și contopiți nu ști de cine, care...
cerșea la porți de plânși înlăcrimare
același Dumnezeu de taine-n sumă...
privirea noastră plod de ape are
a stinge foc de sânge și de humă
că unu-n altul căi amor ne-ndrumă
în răstignite dimineți pe zare...

&

iubirea-i existenței atrofie
din ea păcatul de e amputat,
un strai în care s-au înveșmântat
și sfinți de Sus, ori încă-n lut, pe glie...

&

îmi răsucesc mustața-n văz la tine,
cafeaua-mi beau acolo, pe retine...