ne uităm la casa asta cu toții
dintr-un punct se vede
ușa închisă
cei mai curajoși și triști
sparg geamurile
intră timid și descriu
cu bisturiele lor
detalii despre mobilierul putred
obiectele intime
firimiturile lăsate de cei
plecați să se ocupe cu viața
pe o scenă unde neoanele pâlpâie

casa este frumoasă
pentru cel care
din câine a devenit om
și ochii nu mai au săgețile iscodirii
fiecare își face propriul film
ca la hollywood
al iluminării
pictează cu conștiința lui împăcată
toți pereții în bleu ciel
mici pridvoare cu bujori albi argintați
să cultivăm pentru minoritățile
care respectă intimitatea mortului
o apreciere binemeritată

câți ne uităm la casa asta
și reutilizăm pernele moi
păturile alunecoase
papucii comozi
ultimele electrocasnice
fără să ne pese vreodată
cui au aparținut
sau cine a brevetat
aceste fete morgana ale confortului

inimi incinerate veghează
din urnele lor
atmosferă nostalgică
cineva a uitat o țigară aprinsă
iată că e un bun prilej
să se închesuie și anarhiștii
într-o vizită la muzeu
să-l lăsăm să ardă
și poate găsim carne proaspătă
să punem în locul senzațiilor
din acest secol
oricine va dori să se nască
îl scuturăm puțin
până renunță

de-a v-ați ascunselea ne jucăm
prinzându-ne în toi cărbunele nopții
cutremurul se extinde ca o molimă
rămâi doar cu viziunea de deasupra
of, ce frumoasă putea fi această casă
dacă am fi iubit-o cu doi centrimetri mai mult