te yăresc prin sticla unui pahar
care mereu trebuie umplut cu licori
de vioară,

te zăresc de fiecare dată
într-o spirala a timpului
prin luneta măritoare
a unei sticle
efervescente,

nu pot ajunge la tine
chiar dacă aș sparge
marginea paharului
cu măselele
într-o mie de cuvinte,
tot ar mai rămâne câțiva stropi
de nimicnicie
să mă împotrivesc vremurilor
și pianelor din care
tot curg anestezii
peste cioburile
trupului
meu.