Femeie colind , de iarna adusa

Aseaza-ma lin, in trunchi de copac

Si asterne-mi in frunze uitarea .

Asculta-mi doar vuietul in ritm sacadat

Si rupe-mi in maini de vazduh , nepasarea.

Aduna din lume cantecul meu

Si prinde ti l strans tematoare

Iubeste mi tumultul si ascunde-ma in vant

Si fi –mi tu pe veci ursitoare.

Croieste –mi o inima in loc de cuvant

Si iarta-ma ca pe o vioara

Ce si plange amarul in cantec de lut

Vapaie de rai intr-o ploaie de vara