Nu mai e vreme pentru așteptare,
s-au scuturat de clipe anii repezi,
iar tu, stingher, de vise-ncet te lepezi,
căci e aproape marea înnoptare.

Chiar și fiorii par așa de strepezi -
cum îi atingi, te țin în frământare,
te scot dintr-ale somnului hotare -
de fericire nu ai cum să trepezi.

Dar știi și tu că-n toate dorm sfârșituri;
nu te-mbăta, senin, cu apă rece,
nu da impuls dorințelor zevzece
spre gloria deșartă, când în riduri

nu poți citi înțelepciunea toată,
ci-n inima însingurată-n gloată.