știam că sunt vinovat
de singurătatea ta pe Pământ,
mi-era dor de tine
ca de un țipăt în tăcerea iernii.

un lac înghețat era împărțit în două,
o jumătate arzând,
o jumătate de fier,

orgoliile noastre
nu mai încăpeau în același
ibric clocotind,

iar dragostea noastră
aluneca vertiginos pe gheața
unui lac,
care fierbea
în adâncuri.