poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-12-13 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Era în trista criptă. Rânduite, Vedeam în față-mi cranii după cranii; Gândeam la vremuri vechi, încărunțite. Stau strânși, la rând, alăturea dușmanii, Și oase tari, ce s-au izbit de moarte. Zac puse-n cruce. Zac blajin cu anii. Desprinșii umeri – ce-a fost dat să poarte Nu-ntreabă nimeni. Zvelte mădulare, Și mâini, și gleznă, moartea le desparte. Că v-ați culcat, cei frânți, deci, în zadar e; Odihna-n groapă nu vă fu lăsată, Deasupra iar sunteți goniți, sub soare. Cine-ndrăgește coaja cea uscată Oricât de nobil sâmbure-nvelise? Dar mie slova-mi fu învederată. – Ce rar, dă tâlcul sacru-al celor scrise – Zărind deodată-o mândră plăsmuire, În maldărul ce-n veci încremenise, Și-n strâmta criptă, mucedă, de gheață Mai cald fu ca oricând, mai slobod încă, Parcă țâșnea din morți izvor de viață. E, tainic, forma ce-n extaz m-aruncă, Dumnezeiască urmă, nestricată. Ea m-a mânat spre marea cea adâncă Tălăzuind, în forme, revărsată, Oracol, cupă de mistere plină Nevrednic de povara ta curată. – Te iau, tezaur scump, te fur din tină Și spre văzduh, spre slobodă visare, Cucernic mă îndrept înspre lumină. Nu știu dobândă pentru om mai mare Decât natura-zee să-i arate Cum ea topește-n duh ceea ce-i tare Și ține tare cele-n duh create. Traducere Maria Banuș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate