aștept toamna:
nu vine!
în lipsă
vorbesc despre mine
la persoana a treia
descopăr atâtea lucruri intime:
am nevoie să fiu acoperită!

de la o vreme timpul
se face că trece
îl apropii de stern
o apă stătută/ prea caldă îmi intră în vene
se strânge în inimă ca-ntr-un rezervor

înțeleg complexul frunzelor
căzute doar de formă... așa
de dragul unui clișeu

un sentiment stagnant interminabil
iluzia optico-auditivă
un pocnet în urechi

starea aceea de greață
înlocuindu-ți oxigenul
cu formula expirată