de-aș mai fi în floarea vieții
aș izola singurătatea într-un cânt
nu aș mai simții povara ceții
și-aș învăța să nu mă mai frământ.

n-aș lăsa furtuna să-mi răvășească chipul
lacrimi nu le-aș risipi pentru tristețe
aș privi fericită cum îmi surâde timpul
și nu m-aș chinui cu boli de bătrânețe.

îmi este gândul doar la tinerețe
când fericirea mea era pe culmi
când sufletul se alinta într-o blândețe
cu rapsodii născute în codri de ulmi.

am îmbătrânit dar primesc cu finețe
povești de iubire din nesfârșite lumi.