m-au pus la dospit astrele în venele tale iubite
pâinea cea de toată inima
unica
să crească rotundă și alb-aurie
fără memorie să ne topească unul în altul luminile
umbrele
înserările ca un fagure din ventricul
toate de pretutindeni mistere
niciunde-nrămate
în brațe neciobite de fauna timpului
sau bornele gândului hoinar
nici în maluri de sânge


păsările
văzduhuri cântătoare exilându-ne depărtarea
din degete ne-au împădurit diversitatea
formelor
halucinant de rău și de bine
curcubeiele s-au convertit la setea noastră
ca o religie năprasnică

soarbe-le minunea de-a fi iubitule și mai ales nu le vopsi migrările fantaste

te-au învățat să nu mai coși pipăitul de carnea apelor
fierbințeala duhului de pleoapă
știința lor vaporoasă ne-a recuperat zborurile
rănite
de uitare
au diluat în octavele penei magice
excesul de neiubire de noi unul

și venele își ies din matcă expulzate oricărui contur
scenariu astral pe-o aripă de flutur
galaxia din pupă
irumpe

doar pupila din atriu
își pune toga imperială pe umerii pulsului
și bate piroanele văzului sferic
în oasele tale

dincolo de spaimele diurne cât de gustos și crocant mi-i cerul

roșie îți curg din buză ca o veșnicie polifloră
iubite