poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-11-05 | |
Mi-e dor de tine ca fricii de vină, ca mingii de joc,
ca morții de vii mi-e dor de tine; ia mai vino la o carafă, înstrăinatule, ia mai vino să ne sculptăm vișiniu copilăriile, știi că doar noi și ecoul ne ascultăm la fel de bine, că zâmbetele noastre sunt stafii împrumutate, știi doar că inimile noastre au aceeași ureche muzicală; vezi tu - de când ai plecat, am pierdut acel moment rar în care vorbeam cu mine, dar cu un mine mai bun; cad frunze, Ialine, cad frunze cum cad frunzele uscate toamna, trebuie să știi acel sentiment umbros și rece, sentimentul ăla care te face să vorbești cu toată lumea de unul singur, ăla care te înspăimântă și te duce cu gândul la pământ; mi-e dor, și râs, și fugă, și plâns, umbrele se arcuiesc la fel, la fel sunt toate cele lăsate-n urmă, dar nu în aceeași ordine; și nu mai înțeleg nimic din toamna asta care înoată portocaliu, din vântul vânăt care răstoarnă toamna nu mai înțeleg nimic, dar unghia asta de soare, curbând cerul, unghia asta albă ca două palme impreunate, unghia asta, doar asta, o-nțeleg.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate