dac-ar fi să mă rog,
m-aș ruga pădurii
să mă rătăcească
în veșnica-i noblețe

m-aÈ™ ruga femeii tinere
care m-a născut răcnind
din miezul crud al trupului
să mă crească în țărâna udă
până nu mă mai văd
și m-aș ruga sălbăticiei
să mă urle
până nu mă mai aud

m-aș ruga vântului să mă prefacă în șuierat
de lună
și m-aș ruga altarului să mă lase
să măsor brațele crucii
cu mâinile mele de copac

dac-ar fi să mă rog,
m-aÈ™ ruga
poalelor munților să se răstoarne
peste abisul cerului
răstălmăcind cuvintele dintâi
apoi să mă uite
în spicele de grâu
ori
în cântecul unui fluier
înviat
dintr-un pârâu