urc și cobor o seamă de trepte
mă ține-n echilibru o lumină lină
în față se deschid drumurile drepte
pe care rezonează ritmuri de mandolină.

trăiesc transcendența bucuriei din umbră
voalează suferința căderii în moarte
suport bătrânețea nu mi se pare sumbră
sunt consecventă visului în magii să mă poarte.

zboruri de gânduri ardente, febrile
cu fir de argint de univers mă leagă
speranțe din suflet se măsoară în zile
când noaptea mă apropii de steaua mea dragă.

mă scoate din beznă mă scoate din coșmar
anihilează gustul acru perfid și amar.