va trebui să pângărim cuvântul imaculat cu umbra pașilor noștri,
pentru că numai așa putem spera să ajungem undeva
acolo unde întunericul hrănește viața
iar spaimele nu ajung

trecutul și viitorul nu sunt decât o predestinare a prezentului
te scufunzi în adâncimile sufletului și aștepți
la timpul potrivit, prezentul va înflori
îmbrăcându-te în uitare

să te privești din exterior admirându-ți adâncimile sufletești
e ca și cum ai trăi furtuna privind din adâncurile mării
să neparticipi dar să fii chiar valul care sfarmă
să fii și val și stâncă în același timp

am vrut și vreau să simt lumina…