mai las câte un cuvânt
să-ți tulbure simțurile primordiale
apoi las mirajul unei constelații
să facă rocade sclipitoare
pe irișii tăi persistenți

aș vrea să te cuprind
în noaptea cosmică
într-un strigăt sideral
chiar dacă aș ținti mereu
aurora boreală
așa că deși pare anacronic
scriu de dragoste cuiva imaterial
și caut
să-i întruchipez în cuvinte de inerție
atmosfera perfect translucidă
în care locuiesc

și oricât ar părea de bizar,
uneori parcă aș scrie
cu litere imponderabile
către o cometă din cealaltă parte a
galaxiei
care trece orbitor prin axa
inimii mele,
invizibile