poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-24 | |
Mă întorc acasă,
mișcând sacadat din buze opresc citroen-ul aproape de Cunța (toată lumea stie că pe aici trec 2 trenuri pe zi, unul dimineața si altul catre seară) pare că cerul se opreste pe loc, atent la tot ce fac, mă ușurez de față cu el cum făceam odată cand eram copilandru îmi fac griji, cum o să dau față cu oamenii ăsta-i cel mai greu lucru mă tolănesc cu spatele pe iarbă stau îndelung cu fața la cer până simt că-mi trece fierbințeala din cap mă urc în citroen pornesc motorul îmi mișc din nou buzele până ce mă văd în oglinda retrovizoare, cu fața brăzdată de emoții merg pe ghicite, încurc femeile între ele - Săru-mâna, Nană Floare, zic, cum mai trăiesti? - Trăiesc trăiesc, zice ea, da nu sunt eu, eu sunt alta, apoi râde de mine cu gura până la urechi mă fac de râs, plec rușinat capul "cel mai rău e să te arzi cu ochii oamenilor" îmi spunea tata La noi în sat e bine să fii mort, în partea dreaptă, unde cimitirul mustește de viață asta se intamplă în fiecare an când sunt moșii de iarnă de moși eu mă împăcam cu sine mâncând sarmale calde și adevărate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate