poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-12 | |
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina la fel ca stropii de ploaie ce sapă în stâncă. Și caldă era, mai caldă decât noi, și pentru o clipă ne-am alăturat celor fără de cuvinte. Și caldă erai, mai caldă decât noi... Lumină topită în noroi! Din brațele tale am căzut în vâltorile unui vis rece, și timpul a trecut mai lent așa cum totul trece prin noi, la fel ca stropii de ploaie ce sapă în stâncă. Din brațele tale am căzut în vâltorile unui vis... Era o noapte adâncă, prin venele noastre curgea lumina la fel ca stropii de ploaie ce sapă în stâncă. Și caldă era, mai caldă decât noi, și pentru o clipă ne-am alăturat celor fără de cuvinte. Te aud, te ascult, te inspir... Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte. Și te-am strigat cândva și te-am avut, când clipa a izbucnit în noi ca o dorință. Te-am avut, te-am pierdut și-n ceruri răsare o umbră – e noaptea noastră, a celor pustiiți. Te aud, te ascult, te inspir... Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte. Și te-am strigat cândva și te-am avut, când clipa a izbucnit în noi ca o dorință. Sus... departe încă... Mâna ta se stinge în picături de ceară și-mi străpunge grumazul la fel ca stropii de ploaie ce sapă în stâncă. Și din căderi învață apa să urce până la nori în noaptea nopților, adâncă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate