Cristian Petru Bălan

ASPIRAȚIE DIVINÃ

Dacă, într-adevăr, iubirea în lume ar prevala regină,
atunci ai vedea pretutindeni pe toți oameni doar zâmbind fericiți,
căci ei ar fi mai frumoși decât sunt acum...
Niciunul, niciodată, nu s-ar naște cu chip urât;
întristarea și durerea ar fi ciudățenii neînțelese de nimeni,
florile și mieii ne-ar imita suavitatea și blândețea
văzându-ne aura luminoasă și fascinantă
iradiind continuu din trupul nostru
precum luminile cerești din inima galaxiilor,
iar noi am avea parfumul florilor,
fiecare mai diferit, dar fiecare la fel de îmbătător.
Unii cu alții am face schimb frățesc de complimente ori de blândețe caldă -
și chiar necunoscuții ni s-ar părea străvechi și buni prieteni...
Oriunde am merge, ni s-a părea că suntem acasă,
orice loc ni s-ar părea casa noastră.
Lacrimi ar fi, cu siguranță, și atunci,
dar ar fi numai de bucurie și de emoțiile supraiubirii;
n-ar exista deloc teama de moarte,
fiindcă ne-am continua trăirea dincolo de timp
și nu ne-am zice niciodată „adio”, ci cu zâmbetul pe buze,
ne-am spune doar „la revedere!”,
căci n-ar fi o despărțire definitivă,
ci o binemeritată mutare dintr-o cameră princiară într-un palat regal,
unde, la intrare, o Ființă mai strălucitoare decât soarele
ne-ar îmbrățișa fierbinte,
apoi ne-ar pune pe cap o coroniță deosebit de prețioasă,
în timp ce un mare cor și o perfectă orchestră invizibilă
am auzi cum ne întâmpină cântând:
„Bine ai venit, ființă iubită și cu drag așteptată!”

GLEN ELLYN, 10 oct. 2018