- Octombrie mă prinde-n acoladă
Și mă gândesc la toamna cea cochetă,
Că-n patul tău, iubirea mea brunetă,
Mi-aprinzi pe trup cu buzele-o tornadă

Și am să ard în anotimpul rece
Ca un poem lângă o stea polară
Ce mi-a zâmbit în palmă solitară
Și mi-a șoptit că nu mai vrea să plece

Pe alt meridian lipsit de soare.
Octombrie mă-mbracă în iubire
Și lumii-ntregi ar vrea să-i dea de știre
Că-i toamnă, dar iubesc aceeași floare.

- Frunzele cad și brumele se-nnoadă,
Vinul se naște cald într-un pahar...
Eu fanteziei n-am să-i pun hotar
Când mă privești, iubite, ca pe-o pradă.

Orice ți-aș spune e lipsit de sens,
De ce m-aș pierde-n vorbe inutile,
Ispita dulce-aprinsă în pupile
Și părul meu noptatic, lung și dens,

Te cheamă azi în vechile iatacuri
Să scriem versuri fine pe cearșaf,
Caligrafii suave, olograf,
De ce întârzii? Te aștept de veacuri!

Ioan Grigoraș & Liliana Trif