la brațul stâng al Fiului e Tatăl
privind în a sa Facere portretul;
ci din mănunchi de taine-i bând Poetul
ce din altar de liniște-n pisc iată-l.

la margine de moarte doarme-ascetul
spre albul vis cunoașterea abată-l,
să scrie-acolo naștere săgeată-l
că blând îi este vorbelor baletul.

spre tine, Doamne, îi despică icul
peniței celuloza-n rugăciuni
zidind cetăți de stih din tot nimicul.

corole de enigmă să-i aduni
cu raze de-ntuneric în fascicul
că Poezia lasă leziuni...