Din adâncul copilăriei te zăream departe,
erai frumoasă, misterioasă și incredibil de... gustoasă
te vedeam, te visam și știam că ne vom întâlni cândva

Îți simt parfumul purtat de lumina lumânărilor
îți zăresc umbra sprijinită de pleoapele strânse
și știu că da, dar nu știu când și mă bucur, respir

Acum te apropii fără nici o reținere
suntem predestinați precum foamea și mâncarea
suntem hărăziți precum trupul cu răsuflarea

Dacă atunci erai vie, erai frumoasă și apetisantă
astăzi văd ceea ce mulți au văzut cu mult înaintea mea
nimicul învăluit în straie cernite

și de acolo, din adâncuri, doi ochi de foc ca o tăcere...