cântul mierlei picură miere în cer
ia și te uită la zborul în care curcubeul atinge în treacăt celălalt val, strigă un nume
pe atunci nu știam dacă o să mă cheme și pe mine

umbra în balans cădea în față sau în spate
în jocul morții oricum nu ai de ales

poate fi vorba însă și de o inimă în piatră
acum, când privea cu ochii largi deschiși la crucifix
pentru nu fusese niciodată mai sarcastică
tăia cu sabia un Z mare însemnat
își aflase locul pe care trebuia să-l destăinuiască până dimineața

spre cer la mierle
și cântul lor răspândea în aer simfonia unui tainic drum îndelung așteptat