mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru

drumul pare mai liniștit câteodată printre cruci
în orașul meu de la capătul lumii

este un drum neumblat din deșertul umbrelor
este o scurtătură prin orașul păcatelor
printre cruci,
pe unde mai trec uneori
când oamenii nu mai încap
unul de altul prin cetăți,
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răcește întunericul
și tace insuportabil

mai trec pe lângă cimitire uneori
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante,
ocolind cu grijă
orașul celor șapte păcate,
pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre liniște

doar
corbi uriași stau cocoțați
sinistru
pe ţiglele sparte
într-un oraș de la capătul timpului,
croncănind diabolic
tot mai tare,
atunci când mai trec
printre răstigniți,
uneori.