da. eu am auzit ursitorile țesând în cuvinte pierdute ceea ce numai ele știau să facă
și chiar dacă am uitat mare parte, știu că nu eram sortit să fiu buricul pământului
acela fusese destinat altuia mai norocos, fiul preaiubit al Parcelor
iar mie, drumul, sortit mi-a fost să-l calc și să-mi iau urmele să nu se știe
zigzaguri, arabescuri, cercuri și uitări, aproape și departe, aici și dincolo de zări
poate că totuși umbra mea, nelestata, se va ridica dincolo de eul anchilozat
depășind tărâmul spaimelor, trecând de cealaltă parte a fricii
pentru că libertatea nu se rezumă nici la formă și nici la fond
ea este o rețea de trăiri ce unesc centrul și marginile într-un tot uniform