Mănânci în feerie umbre-n zeamă
de raze-n mici eternități sub lună...
Tăcerea-n aerul de piatră tună
și în hârtie vorba iar te cheamă...
Tu până-n miezuri să se descompună
aștepți un gând ce-l ai din nopții vamă
și de-adevăruri straie se destramă
de să le-arunci în iaduri de minciună...
Pe albul celulozelor virgine
cerneala dănțuiește leneș, cast
și roadele tristeții sunt puține...
Îți pare viața scrisă de-un fantast
și mergi pe calea care-ți aparține
din naștere în nunta-n zbor nefast...