mă îngrijora
fără să știu cine ești luptam cu demonii tăi
asemeni copiilor nu-mi plăcea mâncarea de-acasă
groapa în care timpul arunca fețe
de oameni
monezi
pentru împlinirea dorințelor
sinapsele râdeau între ele: uite un subiect elocvent,
dulcea vârstă
de șaisprezece ani
viața părea un lucru atât de simplu
în proiectul creației
beam din aceeași sticlă maro
știam
știam că verdele se potrivește mai bine cu
orele, secundele și minutele întregi
câte au contribuit la împlinirea mea
ca artist
schimbam orice lucru de care nu mă puteam ierta singur
nu te înșelam
când spuneam că pot ține soarele și luna pe orbită
trăiam ca un tânăr cerșetor lângă Taj Mahal
eu și dragostea mea încrustată în piatră
vorbind cu cineva pe care mi-am dorit să nu-l fi întâlnit niciodată
un călător cu glugă trecând marea înghețată cu indicatorul
Route 666
ignorând povestea nemuririi și-a pânzei de aur ce acoperea
gura mortului viu care se deschidea o dată la o mie de ani să înșele
calculasem deja prețul plătit de părinți și tot nu găseam copii de ajuns
să ne salveze din nonsensul nostru ridicol
un palat cu pantofi de diferite mărimi
în diverse nuanțe

începuse să plouă
și mă gândeam că întotdeauna am vrut să scap de aici
așa cum nimeni nu ar trebui să-și dorească vreodată