A secat o vână de izvor,
s-a năruit înc-o fântână,
am zăbovit aseară-n pridvor
cu tine draga mea de mână.

S-a micșorat și umbra-n păduri,
azi se taie arborii semeți,
rămân furtunile să înduri,
iarna s-o înoți printre nămeți.

De-atâta extremă nepăsare
nimeni nu acordă un răspuns,
stau în palatele de sare
în care Dumnezeu n-a pătruns.

Stăpânii cred așa într-o doară
că nu putem nimic a face,
ne lasă liberi, să se moară
înveșniciți cu toții-n pace.