| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2018-08-06 | | 
*  eu am un colț verzui de lume atât de mic încât nu deranjează pe nimeni și-l pot cuprinde-n brațe în cele mai mari vise așa cum un copil ar strânge în mânuțe un colț de pâine acolo-n iarbă e o rouă de smarald printre măslini, al frunzăriței tril se pierde miroase-a struguri și-a lămâi și-a suflet cald surâde cerul precum pepenele verde iar peste dealuri, în trăsuri, ce mai zburăm în loc de roți, ouă de struț și frâu de lauri și-n loc de cai, ne poartă, pân' ne săturăm cei mai sprințari și mai voioși pui de balauri spui că-s doar basme, omul n-a domesticit nici măcar leul, cu dresorul cel mai ager însă balaurul, acolo-i fericit e îmblânzit nu de un om, ci de un înger ** eu am un colț verzui de lume atât de mic încât uneori se poate ascunde în spatele ochilor și-atunci văd niște oameni atât de mari, precum ești tu iar eu cu sufletul meu pâlpâind ți-aș fi atins degetele cu pleoapele mele plecate ți-aș fi privit de-aproape palmele și privindu-le, le-aș fi simțit fierbinți pe obrajii mei când ochii tăi spre ai mei ochi s-ar apleca și-n luminiș de privire m-aș scălda atunci mi-ar curge lacrimi cu gust de mentă iar tu cu mâinile tale de uriaș ce-au mângâiat balaurii pe creștet mi-ai cuprinde fața și le-ai sorbi însetat iar dac-ai fi flămând, aș rupe o bucată din colțul meu, să-l mestecăm împreună dar eu nu te-aș putea privi decât din colțul ochilor căci degetele tale se strâng în podul palmei, fiindcă odată furtuna ți-a veștejit basmele ți-aș dărui tot colțul meu, doar e atât de mic încât ți s-ar putea strecura-n ureche și-atunci ți-ai auzi din nou aripile și-ai asculta cum încolțesc niște basme atât de verzi, încât nimic nu ți le va mai veșteji vreodată 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate