poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-08-05 | |
Cuvintele m-au dat jos de pe pagină,
mă poartă pe file îngălbenite de vreme, flămânde mă macină-n înțelesuri ascunse, fără să stabilească puncte de convergență. Tu nu mai încerci să-mi alungi umbrele, peste soare s-au strâns norii și plouă, poate o să mă regăsești odihnind în vorbele tale cu gânduri cu tot fără să-ți pierzi cumpătul, noaptea ta s-a făcut albă, dar prin a mea bâjbâi, nu mă mai recunosc, trăiesc cu iluzia drumului lung care nu duce nicăieri. Lumea e întoarsă cu fața spre păduri, ele s-au împuținat mereu și aduc nenorociri. Nu mai e nimic sălbatic cum a fost, animalele flămânde coboară peste oameni, lupta este prea mare și nepăsarea la fel, bucuria drumețiilor prin codru a rămas o amintire ciudată, copiii n-o mai cred. Singurătatea face parte din peisaj, dragostea abstinentă de frumos înoată prin anotimpuri nedefinite, între noi se naște întotdeauna un gol care trebui umplut cu voință. Lumea a fost percepută mai mare, azi e atât de mică că nu mai poți să te ascunzi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate