poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-23 | |
binele probabil se ține undeva
unde a amuțit totul, în tăcerea îngerilor, au plecat, de bătrâni, mai departe, undeva și aici nu se mai aude nimic, e totul scris nici măcar iarba când crește, prea mică la fir, nu se-aude nici măcar sufletul stând înghețat și uimit, prefăcut într-o bucată de pește uscat când nu se mai se aude niciun ceas pe perete și e liniște, nicio apă-nghețată care să spele salcâmii pe-afară de pomul care nu știe că plouă cu bine ploaia e bună ca o plăcintă cu lobodă îmbrobodită de o fată frumoasă când nu se mai se aude ceasul de pe perete totul e scris dinainte și-aștepți atingi cu degetele speriată pendula din casă speri ca dintr-un colț să se iște ceva și să te uimească ca un fluture luminat într-o închisoare sordidă de cameră aripile lui erau foarte albastre și sclipitoare dar tu ești speriat foarte singur unde se face dintr-odată lumină ”pământul cu lumină dedesubt” aș scrie o carte care să se numească așa și vreau gânza aia din colțul peretelui, să își ia zborul din mizeria asta de lume să mă ia și pe mine cu dânsa, poate ne împrietenim cu dumnezeu el știe e frumoasă e mică e într-un leagăn de pădure câteodată, unde nu sunt lacrimi pe-afară, o găsești, se leagănă se-împacă ușor, floarea ei preferată era laleaua roz.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate