Întrea real și abstract
Contemplez,
Realități inumane
Din mine.

Succint, mă divag
Ca un punct insensibil,
Căutându-mi plânsul
La poalele zidului Kotel.

Și am găsit, în cele din urmă răspunsul
Erai tu: o lumină cristalină și plină de viață.
Dar eu, căutându-mi sensul
În „Poemele Luminii” lui Blaga
Nici nu te-am băgat în seamă.
Nu te-am luat ca lumină, calăuzindu-mi calea,
Spre impenetrabilul abstract
Cât te-am luat ca lumină de ploaie
În vremurile de lungă angoasă,
Și nepătrunsă bătaie de vânt.
Din larg sensul vieții
Nu am ales pixul,
ca un simplu stringent
varieteu, insațiabil...
Cât am ales munca
Din vremea societății
Normale
Între real și abstract.
5/7/2018/