poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-08 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Se-ntorc pietrele calcinate, se-ntorc în temple prăbușite, în lupanare năruite, în curțile verzi pe unde zâmbetul lui Priap încălzește încă amintirea izvoarelor. Să mergem, dragoste, pe cărări care au fost, prin limpezi geometrii care purtau misterioasa dragoste, plăcerile oprite, dar atât de dulci în noapte. Iată casa zeiței. Primește în nări, prin încăperile albastre aroma – spumă a mării și iasomii și garoafe sărate-ale trupului ei. Semnul vioi, bărbătesc, șade întins în toată prospețimea-i curată pe talerul fericit al balanței Iubirii. Și greutatea lui e mai mare decât a tuturor fructelor pământului. (Surâde în penumbră Afrodita, simțind talazul mării între coapse.) O, limpezime veche, îndepărtată lumină, lumină nudă, dragoste, rămâi deasupra noastră pururi! Dar când ruine, singuratice pietre vom ajunge și noi într-o zi, dragostea mea, să fim ca acestea ce cântă în soare și îndrumă iubirea pe dispărute cărări. Traducere Geo Dumitrescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate