Nu încetează războiul civil din mine
cu idei trădătoare, bine creditate inițial,
defăimate credințe ajunse ruine,
baricade insolente ale răbdării,
scene de tiranie nervoasă.
Intervin momentele intime
să-mi trâmbițeze reputația
destrămată de victorii facile.
Vicii fatale îmi atacă
starea vulnerabilă de om
în ambuscade insolite.
Galopează coride de gânduri
printre neuroni victimizați
de memorii dinamitate de prezent.
Îmi suferă energiile mobilizate
să se destrame în aluviuni
de gemete ascunse.
Nu sunt capabil să fiu diplomat,
să negociez pacea cu prostia
omniprezentă și provocatoare.
Existența telurică este vinovată
pentru că m-a educat
să fiu neîmpăcat cu mine.
Mă accepti ca aliat de suflet?