eu n-am știut să împletesc din vorbe simple,
declarative și-admirabile mărturisiri
și nici iubirea n-am știut să o îmbrac în haine-alese
așa cum se obișnuiește-n multe case
purtam cu mine doar ferestre goale și pustii
și mâinile-așteaptau să crească rădăcini
credeam că meșteșugul vorbelor alese
mă însoțea doar către lucrul efemer
în rest sunt simplu gest, tăcerea-adâncă
și zilele, bucăți de viață, celor din jur eu le ofer
chiar dacă soarele va străluci și după
chiar dacă frunză-n toamnă o să țeasă
eu voi rămâne agățat de-un nor stingher
și voi ploua cu amintirea noastră