poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-06-29 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Eu sufeream când ea-mi spunea: „Ce treabă ai cu pantalonii, dragule?” Victoria, Împărăteasa, domnea peste năravurile din lumea ei anesteziată și folosea cuvinte nepublicabile. Perechile se tăvăleau – pe jos – în întunecimea de lemn din camera încuiată. Femeia tăcea mută și în momentul orgasmului. „Ce treabă ai…” Cum pot niște buze de domnișoară să se miște, nerușinate, și să emită cu atâta naturalețe scârboșenia monosilabică? așa încât deschizându-se, par să ia forma împurpurată a unui anus. În acea noapte dormeam prost. Iubita îmi apărea plină de excremente mă împingea, eu fugeam, cu rahatul scurgându-mi-se pe mâini îmi mânjeam fața. Visul urât îmi duhnea în piept. Greața de substantiv – era cu trej' de ani în urmă – la lumina soarelui de astăzi este nimic toată. Apar tot felul de fese pe afișele publicitare, pe străzi, în autobuze și la tv. Corpul s-a eliberat. Îl felicită lumina zilei, nuditatea e cucerită și proclamată. Se studiază o nouă geografie. Cauze implicite, să îndrăznim să le numim? așteaptă sărutul consumatorului-amant, limba și membrul explorează. Iar limba cercetează castana clitoridiană, penumbra rectală. Iubita dorește în mod expres să vorbească și să-și ia plăcerea să-și ia plăcerea și să vorbească în cuvinte care pe vremuri erau interzise iar voluptatea vocabularului lubrefiază sacra voluptate. Iată cum profită amorul de impactul anumitor foneme în anumite momente, între urlete și țipete liturgice, când limba e falus și verbul vulva, iar găurile corpului, abise lexicale unde se restaurează fața intemporală a lui Eros, cu exaltarea erectei divinități în templele sale cavernale de dinainte de începutul veacurilor când rușinea și cenușa încă nu corodaseră inocența de a trăi. traducerea Dinu FLÃMÂND.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate