cu vis îmi spintec rațiunea toată
mă-mbată floarea cu parfum cuminte
în carne de hârtie-nfig cuvinte
și prin lumini e hram târziu de zloată.

așterni pe-altare liniște fierbinte
grăi etern penița ta să poată
pe când corole-n văzul tău înoată
de prin grădini cu vrajă de morminte.

te-alcătuiești în taina vieții zână
și îndrăznind himerică să fii
șoptirea mea de tine-n stele-i până.

pe la izvor cu susur de stafii
pe veșnicia clipei stând stăpână
cu inima în dinți de ploi să vii.