Luna plină m-a acceptat de pacient.
Și-a pus o aură prevestitoare de seism
să-mi testeze curajul hazardului.
În dosarul de inculpat al mirajelor,
algoritmul vitrinei cerești mi-arată
trofeul cu enigme grave,
să-mi întărâte esențele nopții.
Am terminat cartea plângerilor
cu happy-end jefuit de inhibiții,
așa că mă încredințez torentului
care-mi va expune ochii
în magazinul patronat de infinit,
ca pe un zar rostogolit de timp.
Luna suspină la capul meu
și apune obosită în versul zorilor.