am împrumutat și eu,
ca toți oamenii botezați,
o inimă
un suflet
doi ochi
poate și alte simțuri
și niște picioare umblătoare
și niște mîini muncitoare
pe cărările celor văzute și iubite
văzute și nepricepute
nevăzute și temute
sau neștiute

fuse înalt valul sub cerul senin,
fuse mare mirarea copilului sărac,
fuse frumoasă iubirea omului cu inimă slabă
și pînă la pămînt închinarea celui neîntinat

roiau pretutindeni făpturi fără inimă
și așijderea făpturi cu inimă
suflet, ochi, și de toate cele

auzi, Doamne,
pentru ce îmi mulțumești mie acum,
cînd visez că zbor?