poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-06-03 | |
”Sanam re” este un fel de refren indian;
ai hrăni-o cu flori și cu apă de mere dintre cele mai dulci picioarele ei nu aparțin nimănui la intrare s-au lăsat elefanții pe genunchi unde să fie voalul cel roșu-subțire s-a pierdut undeva în cealaltă încăpere, unde-l mănâncă un trandafir căci femeia aceasta nu e de fapt a nimănui dacă eu nu am iubit-o înseamnă că ea nu a aparținut de fapt nimănui și nimeni nu a iubit femeia aceasta din India dacă tu ai venit de undeva dinspre vest dintr-o țară europeană, atunci femeia aceasta o să mă uite încet, aceasta este superstiția mea; Menta fierbe, de fapt, la mine în ochi, ochii mei, poezie veșnică a picioarelor frumoase, pe care nu le-am primit, cum oare să-i primesc picioarele ei, în casa mea, dacă nu am cârpă albă și prafuri vindecătoare, ca să o ung? Și în nord aveți voalul apei și femei cu lacrimi dulci apoi aurore boreale înmiite și câini și mult ceai o eră trandafirie-i pe glob, atâtea spume pe glob, și în globii ochilor mei pe unde orbeam, și urmele mele alunecă încet către nord, pesemne că ea m-a iubit, m-a ținut pesemne cu gleznele ei, pe care le știam ierburi pe picioarele ei și un ștergar pentru picioarele ei, pe care o să și le șteargă ea însăși; ”Sanam re” este un fel de cântec indian hălci de carne stau pe masă câinii au rupt lanțurile și s-au prins în altele asemănătoare la intrare s-au lăsat elefanții pe genunchi înăuntru voalul cel roșu ”sanam re” e uitat anii nu vor mai fi de aici, iar ea are acum trandafiri la picioare; clipele și lanțurile pesemne nu vor mai fi de aici, peste ani și peste ghimpi, atunci, probabil femeia se va întoarce la bărbatul ei, pe care-l urăște acum, își va întoarce o clipă surâsul bătrână și-n lanț o iubeam și bătrână și-n lanț ca un fel de lanț o iubeam, visul ei se va întoarce încet iar eu de mult nu am mai aparținut nimănui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate