Confuzie

Eu nu mai știu dacă mai e rost
Să răsfoiesc prin aste calendare
Trecuți suntem prin ce am fost
Într-o simțire de sine călătoare

Suntem lumini aprinse pe vecie
ÃŽntr-un album nescris de zeitate
A verdelui culoare să te știe
Prin a tăcerii vorbe delicate

Eu nu mai știu a legilor natură
Și mă încred în tine și-n culoare
Te cânt pe semne dintr-o partitură
Pe muzica compusă dintr-un soare

Sîntem ai ceții noastre umbre
În ăst pastel stăruitor de stele,
Sorbit de clipele tacit de sumbre
Învingătorul ploii fără de umbrele.