Arată-ți cinstea, nu te mai ascunde
Prin vorba suferințelor de ieri,
Ai rătăcit flămând prin brume-arzânde,
Ce-au răsădit în timpuri învieri.

Ți-ai schinjuit și propriile gânduri,
Prin utopia viselor jertfite,
Ai așternut al literei profunduri,
Abstractizând zenituri aurite.

O viață a curs timid, puls în istorii,
Prin umbre solitare, pe-al zeilor avânt,
Exiști rebel, soare ce scaldă norii,

Te-'mpaci cu umilința, ai zilele veșmânt,
Te-ai frânt din rai, doar îți respiră porii,
Sălașu-ți este antic pe-al nopții zăcământ!